ispravă

/isˈpra.və/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) isprava, bulgară изправа (izprava).

faptă, treabă, acțiune dusă (cu bine) până la capăt, îndeplinită cu succes; (p.ext.) aventură.
(ir.) poznă, năzdrăvănie.
rezultat bun obținut în urma unor eforturi; succes, reușită, izbândă.

„Puține cuvinte și ispravă mai bună.”Vorbă și tăcere Muncă și lene
„Când te apuci la vreo treabă, n-o lăsa fără ispravă.”Muncă și lene
„Cu prea multă grabă, nu faci multă ispravă.”Muncă și lene Timp
„Puține cuvinte și ispravă mai bună”Vorbă și tăcere Muncă și lene
„De multe ori, unde cuvântul a isprăvi nu poate, is”Vorbă și tăcere
„A dormi de stă ispravă”Sănătate și boală
„Cel cu laude mari face ispravă mică”Vorbă și tăcere Muncă și lene
„Isprava, de întâi te silește la mai mari izbânzi. Nu te lăsa”Muncă și lene
„Cea mai mare ispravă de la noroc spânzură, că cu mintea”Noroc și soartă Înțelepciune și prostie
„Iscusiunea născocește, duhul ghicește și isprava săvârșește”Înțelepciune și prostie Muncă și lene
„Până altul vorba sa nu o va isprăvi, nu-i tăia cu vorba”Vorbă și tăcere
„Cuvântul, cât de mic, ispravă mare ne arată, ca aluatul cât”Vorbă și tăcere
„Gură multă, ispravă puțină”Vorbă și tăcere Muncă și lene
„Vorbă multă, ispravă puțină”Vorbă și tăcere Muncă și lene
„A cunoaște omenirea, cea mai mare ispravă. O asemenea”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică