← înapoi la căutare

hrean

/hre̯an/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din slavă (veche) hrĕnŭ, chrĕnŭ.

Definiții

(bot.) (Armoracia rusticana) plantă legumicolă din familia cruciferelor, cu tulpina subterană cilindrică, groasă, albă (folosită în alimentație drept condiment), cu frunzele mari și cu flori albe.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	hrean	—
genitiv-dativ	hreanului	—
articulat	hreanul	—

Sinonime: (bot.) (reg.) usturoi, rădăcină-sălbatică, (Ban.) tormac

Proverbe & zicători

„Ca viermele în hrean.”Mâncare și băutură
„Omul se deprinde cu răul ca viermele în hrean.”Înțelepciune și prostie
„Mănâncă-ți hreanul că ți-ai dat banul.”Bani și avere Mâncare și băutură
„Ca viermele în hrean”Natură
„Omul se deprinde cu răul ca viermele în hrean”Înțelepciune și prostie Natură
„Trăiește ca viermele în rădăcina hreanului.”Animale
„Trăiește ca viermele la rădăcina hreanului”Animale
„Trăiește ca viermele în rădăcina hreanului”Natură Timp
„Se învață ca viermele în hrean.”Animale Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică