han

/han/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din turcă hăn.

titlu purtat, în evul mediu, de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient; persoană care avea acest titlu; han-tătar.
local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeții (cu caii și căruțele lor).

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică