grădinar
/grə.di'nar/Etimologie
Din grădină + sufixul -ar.
Definiții
- persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | grădinar | grădinari |
| genitiv-dativ | grădinarului | grădinarilor |
| vocativ | grădinarule | grădinarilor |
| articulat | grădinarul | grădinarii |