greși

/ɡreˈʃi/

verb?

Etimologie

Din slavă grĕšiti.

(v.intranz.) a comite o greșeală; p. ext. a se înșela.
(v.intranz. și tranz.) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș.
(v.tranz.) a executa ceva greșit, rău.
a lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda.
(v.intranz.) a se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui.

Caz	Singular	Plural
verb	greșea	greșeau

Sinonime: 1: înșela, 3: rătăci, 4: confunda, 5: păcătui

/gre'sa/

verb?

Din franceză graisser.

(v.tranz.) a unge piesele cu mișcare relativă și în contact ale unui mecanism, ale unei mașini etc., pentru a reduce frecarea, uzura sau încălzirea lor ori pentru a le proteja împotriva unor agenți externi.

Caz	Singular	Plural
verb	gresa	gresau

„Cei mai mulți din neștiință greșesc la cele de cuviință.”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere — despre cei fără bună creștere
„Dacă totul a ieșit bine, înseamnă că ai greșit undeva.”Noroc și soartă Înțelepciune și prostie
„Cine tace, nimănui nu-i place, dar și cine vorbește el la multe greșește.”Vorbă și tăcere
„Multe trăiești, multe pătimești; multe greșești, multe înveți.”Timp Înțelepciune și prostie
„A greșit croitorul și s-a spânzurat dulgherul.”Noroc și soartă
„Cine întreabă nu greșește.”Înțelepciune și prostie
„E mai bine să întrebi de două ori, decât să greșești odată.”Înțelepciune și prostie
„Cine se razimă pe umbră, greșește.”Înțelepciune și prostie Natură
„Până nu greșești, nu nimerești.”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă
„Să nu te pripești, că o greșești.”Înțelepciune și prostie
„Limba când greșește, adevărul grăiește”Vorbă și tăcere
„Omul greșește”Înțelepciune și prostie
„Multe trăiești, multe pătimești; multe greșești, multe”Timp Înțelepciune și prostie
„Cuvinte greșite nu fac bine.”Vorbă și tăcere
„Bogatul greșește și săracul cere ertăciune”Bani și avere Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică