grăunte

/grəˈun.te/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Refăcut din pluralul grăunți (< latină *granuceum).

sămânța unor plante, mai ales a cerealelor; bob, boabă.
mic obiect asemănător cu un grăunte, izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr-un obiect mai mare.
cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr-un cristal elementar în urma solidificării sau a tratamentelor termice.

„Pasărea se prinde la grăunțe, iar omul cu vorbă dulce.”Animale Vorbă și tăcere
„Din grăunțe mărunte se fac grămezi mai multe.”Muncă și lene Bani și avere
„Fiecare grăunte are făină, dar are și tărâțe.”Înțelepciune și prostie
„Limba nebunului este o moară fără grăunțe.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„Nu e în toate grăunțele.”Înțelepciune și prostie
„Calul, de vrei să ție la alergătură, trebuie să-i dai grăunțe des.”Muncă și lene Animale
„Pasărea se prinde cu grăunțe, omul cu vorbe frumoase.”Animale Vorbă și tăcere
„Purcica nu mănâncă numai grăunțe, mănâncă și lături.”Mâncare și băutură Animale
„Din grăunțe mărunte se fac grămezi mari”Muncă și lene
„Trage ca calul la grăunțe”Animale
„Găina cu grăuntele umple gușa de bucate”Mâncare și băutură
„Viermele de bucate se lasă pe grăunțe”Mâncare și băutură
„A fi sărit din grăunțe”
„Caută să iei din coș grăunțe și din postavă”Muncă și lene
„Și din coș grăunțe și din postavă tărâțe”Muncă și lene

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică