verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.tranz.) a face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti.
- (v.refl.) a se strica, a se degrada în urma găuririi.
Exemple
- Am găurit bucata de lemn.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | găurea | găureau |
Sinonime: 1: perfora, scobi, sfredeli, străpunge, (înv. și reg.) petrece, potricăli, (reg.) găuni, sfredeluși, (Mold. și Bucov.) borteli, borti, (prin Ban.) butori, (Olt.) răzbici, (prin vestul Transilv.) sclidiri, 2: caria, sparge, zdrențui
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru gaură.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză gaur, care provine din limba hindusă gour < limba sanscrită. De origine indo-europeană.
Definiții
- (zool.) (Bos gaurus) bivol sălbatic care trăiește în regiunile muntoase din India și Birmania.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | gaur | gauri |
| genitiv-dativ | gaurului | gaurilor |
| articulat | gaurul | gaurii |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină *gavula ( < cavus).
Definiții
- scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într-un corp, într-un material, în pământ etc.; cavitate, bortă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | gaură | găuri |
| genitiv-dativ | găurii | găurilor |
| vocativ | gaură | găurilor |
| articulat | gaura | găurile |