furtună
/furˈtu.nə/Etimologie
Din neogreacă φουρτούνα. O etimologie alternativă este posibilă; latină fortūna.
Definiții
- vânt puternic însoțit de ploaie, grindină și descărcări electrice.
- (fig.) zbucium, tulburare sufletească.
- (fig.) revoltă, răscoală.
Exemple
- Afară s-a dezlănțuit furtuna.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | furtună | furtuni |
| genitiv-dativ | furtunii | furtunilor |
| vocativ | furtuno | furtunilor |
| articulat | furtuna | furtunile |
Sinonime: 1: (met.) vifor, vijelie, (pop.) vântoasă, (reg.) vântoaie, (prin Ban.) vicodol, (prin Bucov.) vântăraie, (înv.) bură, tempestate, tempestă, (latinism înv.) procelă