furat
/fuˈrat/Etimologie
Din verbul a fura.
Definiții
- faptul de a fura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | furat | furate |
| genitiv-dativ | furatului | furatelor |
| vocativ | furatule | furatelor |
| articulat | furatul | furatele |
Din verbul a fura.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | furat | furate |
| genitiv-dativ | furatului | furatelor |
| vocativ | furatule | furatelor |
| articulat | furatul | furatele |
Din fura.
Din latină furare.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | fura | furau |
Sinonime: 1: -și însuși, lua, sustrage, (rar) hoți, (reg.) șuchea, șuchiri, (prin Transilv.) ciușdi, (prin Bucov.) hărșni, (Mold.) pașli, (Transilv.) pili, (înv. și fam.) sfeterisi, (înv., în Transilv.) șpilui, (fam.) ciordi, subtiliza, șparli, șterge, șterpeli, (arg.) mangli, panghi, prăda, pungăși, șucări, șuti, 2: răpi, -și însuși, sustrage, (fam.) șterpeli, (arg.) furgăsi, furlua
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică