funda

/funˈda/

verb?

Etimologie

Din franceză fonder < latină fundare.

Caz	Singular	Plural
verb	funda	fundau

Sinonime: înființa

Antonime: lichida

/funˈda/

substantiv?

Din fundă.

/ˈfun.də/

substantiv?gen feminin

Din neogreacă φυνδα (fúnda).

nod în forma aripilor unui fluture, făcut dintr-o fâșie de mătase, de pânză etc. și servind ca podoabă; (p.ext.) panglică.

„Când seacă apa, atunci se vede ce pește la fund este.”Înțelepciune și prostie Natură
„Marea că e mare și încă are fund, dar inima omului.”Natură Înțelepciune și prostie
„De scund este scund dar nu-i dai de fund.”Înțelepciune și prostie
„Sacul de la gură trebuie chibzuit, nu de la fund.”Înțelepciune și prostie
„Sacul cerșetorului n-are fund.”Bani și avere
„Sacul popii e fără fund.”Bani și avere
„Burta popii, sac fără fund.”Mâncare și băutură Bani și avere
„Nu se începe niciodată sacul de la fund.”Înțelepciune și prostie
„Când scade apa, atunci se vede ce pește la fund este”Înțelepciune și prostie
„Femeia e sac fără fund”Femeie și bărbat
„Marea că e mare și încă are fund, dar inima omului”Înțelepciune și prostie
„Fund de ceaun”
„A da de fund”Noroc și soartă
„A dat de fund”Noroc și soartă
„A nu-i da de fund”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică