fericirea
/fe.riˈʧi.re̯a/Etimologie
Din fericire.
Definiții
- forma de singular articulat pentru fericire.
fericire
/fe.riˈʧi.re/Etimologie
Din verbul a (se) ferici.
Definiții
- stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.
Exemple
- Stare de fericire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fericire | fericiri |
| genitiv-dativ | fericirii | fericirilor |
| articulat | fericirea | fericirile |
Sinonime: bucurie, (livr.) beatitudine, (înv. și pop.) ferice, (înv.) fericie
Antonime: nefericire
Proverbe & zicători
- „Fericirea și sărăcia nu pot sta împreună.”Bani și avereNoroc și soartă
- „Fericirea grabnică curând obosește.”TimpNoroc și soartă
- „Sau fericirea pe cap, sau corbul pe stârv să i se pună”Noroc și soartăMoarte
- „Fericirea și sărăcia nu pot sta împreună”Bani și avereNoroc și soartă
- „Fericirea grabnică curând obosește”TimpNoroc și soartă
- „Fericirea adevărată, cu cât se vechește”Timp
- „Omul nu-și cunoaște nici fericirea sa, nici norocirea sa”Noroc și soartăÎnțelepciune și prostie
- „Dragostea norodului, fericirea Domnului”Dragoste și iubire
- „Fericirea adevărată, cu cât se veștejește, cu atât”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică