fericire

/fe.riˈʧi.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din verbul a (se) ferici.

Sinonime: bucurie, (livr.) beatitudine, (înv. și pop.) ferice, (înv.) fericie

Antonime: nefericire

/fe.riˈʧi.re̯a/

substantiv?

Din fericire.

„Fericirea și sărăcia nu pot sta împreună.”Bani și avere Noroc și soartă
„Fericirea grabnică curând obosește.”Timp Noroc și soartă
„Sau fericirea pe cap, sau corbul pe stârv să i se pună”Noroc și soartă Moarte
„Fericirea și sărăcia nu pot sta împreună”Bani și avere Noroc și soartă
„Fericirea grabnică curând obosește”Timp Noroc și soartă
„Fericirea adevărată, cu cât se vechește”Timp
„Omul nu-și cunoaște nici fericirea sa, nici norocirea sa”Noroc și soartă Înțelepciune și prostie
„Dragostea norodului, fericirea Domnului”Dragoste și iubire
„Fericirea adevărată, cu cât se veștejește, cu atât”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică