despica

/des.pi'ka/

verb?

Etimologie

Din latină dēspicāre, „a despica pântecele, a goli animalul sacrificat”.

Definiții

(v.tranz.) a tăia, a sparge de-a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăți.
(v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) frânge, a (se) sfâșia.
(v.tranz. și refl.) a (se) crăpa, a (se) spinteca (pe o anumită porțiune).
(v.refl.) (despre muguri) a plesni, a se deschide.
(v.tranz.) (rar) a despărți, a separa.
(v.tranz.) a străbate de-a curmezișul (aerul, o mulțime compactă etc.).
(v.tranz.) (fig.) a pătrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; p. ext. a expune amănunțit.

Exemple

A despica lemne pentru foc.

Declinare

Caz	Singular	Plural
verb	despica	despicau

Sinonime: 1: crăpa, sparge, spinteca, tăia, (reg.) sfărâma, 2: (se) frânge, (se) sfâșia, 3: spinteca, 4: se crăpa, se deschide, 5: separa, 6: străbate, 7: analiza, interpreta; explica

Proverbe & zicători

„A despica firul în patru.”Vorbă și tăcere — A analiza, exagerând, un lucru
„Are limba despicată.”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune — E șiret ca un șarpe
„Picătura ploii piatra găurește și funia de tei, cu vreme, marmurile despică.”Muncă și lene Timp
„A despica vântul.”Vorbă și tăcere
„A despica părul în patru.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„Ai început să crapi lemnul, despică-l.”Muncă și lene Vorbă și tăcere
„Cât un fir de mac uscat, în patru despicat, în vânt aruncat.”Natură Timp
„A despica vântul”Vorbă și tăcere
„A despica firul în patru”Vorbă și tăcere
„A despica părul în patru”Vorbă și tăcere
„A început să crape lemnul, despică-l”Muncă și lene Timp
„Despică perul.”
„Nuca nu crapă decât când o despică”Muncă și lene

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică