câștiga

/kɨʃ.tiˈɡa/

verb?

Etimologie

Din latină castigare.

(v.tranz.) a obține bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obține experiență, cunoștințe etc.
a recupera timpul (pierdut).
(v.tranz.) a atrage de partea sa; a cuceri.
(v.tranz.) a obține, a cuceri victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.).
(v.intranz.) a deveni mai bogat în..., a-și spori conținutul, calitatea, greutatea.

Caz	Singular	Plural
verb	câștiga	câștigau

Sinonime: 1: beneficia, folosi, profita, 2: căpăta, 3: repurta, 4: izbândi, cuceri, 5: dobândi

Antonime: păgubi, pierde

/kɨʃ.tiˈgat/

adjectiv?

Din verbul a câștiga.

care a fost obținut de cineva.
(despre oameni) care s-a ales cu un folos (din ceva), care și-a îmbogățit cunoștințele, experiența.

/kɨʃ.tiˈgat/

verb?

Din câștiga.

„Anul n-ai câștigat; anul ai păgubit; la anul tragi nădejde.”Bani și avere Timp Noroc și soartă
„Cum s-a câștigat, așa s-a mâncat.”Bani și avere Mâncare și băutură
„Niciodată, pentru un prieten nou câștigat, nu lepăda pe cel vechi.”Prietenie și dușmănie
„Ce a câștigat într-o vară a băut într-o iarnă”Bani și avere Timp
„E greu de câștigat mămăliga”Muncă și lene
„Ușor e de câștigat”Bani și avere
„Ce a câștigat într-o vară a pierdut (mâncând)”Bani și avere Mâncare și băutură
„Cum s-a câștigat”Bani și avere
„Niciodată, pentru un prieten nou câștigat”Prietenie și dușmănie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică