curcan

/kur'kan/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din curcă + sufixul -an.

(ornit.) (Meleagris gallopavo) pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se desfășoară în formă de evantai ; (p.rest.) masculul curcii.
(depr.; în trecut) sergent de stradă; vardist.
(fig.) poreclă dată dorobanților români din războiul de la 1877–1878.

Sinonime: 1: (ornit.) (Transilv.) corcodan, (prin Transilv.) puicoi, (Ban.) tutcan, 3: (mil., ist.) dorobanț

„Lucrezi de doi bani, dar vrei doi curcani.”Muncă și lene Bani și avere
„Se umflă în sprâncene ca curcanul în pene.”Vorbă și tăcere
„Nu flueră când sunt curcanii de aproape.”Animale
„Odată la patruzeci de ani zboară o gâscă friptă. La cincizeci de ani zboară și curcanul.”Timp Noroc și soartă
„Nici curcă, nici curcan”Animale
„La cincizeci de ani, sbară și curcanul”Timp Animale
„A se umfla ca un curcan”Animale
„A avea beregata curcanului”Animale
„Nu fluieră când sunt curcanii de aproape”Animale Vorbă și tăcere
„La cincizeci de ani zboară și curcanul”Timp Animale
„Cel în blane umflat și fără nici o știință, ca un curcan um”Animale

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică