cumpănă
/ˈkum.pə.nə/Etimologie
Din slavă (veche) konpona.
Definiții
- dispozitiv format dintr-o bârnă mobilă de lemn așezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru și la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână.
- cântar format dintr-o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor.
- echilibru.
- (fig.) limită, măsură; moderație.
- simbol al justiției, reprezentat printr-o balanță.
- una dintre constelațiile zodiacului, reprezentată printr-o balanță.
- nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcției orizontale sau verticale a unui obiect; nivelă cu bulă de aer.
- (fig.) soartă (rea); primejdie, nenorocire; încercare la care este supus cineva.
- ploaie mare, rupere de nori.
Exemple
- Trebuie să aibă omul, în ființa lui, buna cumpănă a înțelepciunii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cumpănă | cumpene |
| genitiv-dativ | cumpenei | cumpenelor |
| vocativ | cumpănă | cumpenelor |
| articulat | cumpăna | cumpenele |