culeg
/kuˈleg/Etimologie
Din culege.
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru culege.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru culege.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru culege.
Din culege.
Din latină colligere.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | culegea | culegeau |
Sinonime: 1: recolta, rupe, 3: ridica, 4: aduna, 5: (tipogr.) compune, zețui
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică