← înapoi la căutare

cruța

/kruˈʦa/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Origine incertă. Se consideră în general că reprezintă un latină *curtiāre („a tăia”), fie direct (Pușcariu 420; Pușcariu, Lat. ti, 43; Philippide, II, 639; REW 2419; DAR; Pușcariu, Lr., 264) fie prin intermediul albaneză kurtseń (Cihac, II, 716; Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Densusianu, Hlr., 352; Philippide, Principii, 140). Alternativ cuvânt autohton sau din latină *cruciāre, *curatiāre.

Definiții

  1. (v.tranz.) a ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă.
  2. a trata (pe cineva) cu înțelegere.
  3. a păzi, a feri.
  4. a folosi, a consuma un obiect cu prevedere.
  5. (înv.) a se codi, a ezita.

Exemple

  • Îl cruță cât putea de griji.

Declinare

CazSingularPlural
verbcruțacruțau

Sinonime: 1: absolvi; ierta, 2: menaja, (înv. fig.) înconjura, 3: proteja, feri, 4: economisi, 5: codi, ezita, pregeta, șovăi

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică