cruța
/kruˈʦa/Etimologie
Origine incertă. Se consideră în general că reprezintă un latină *curtiāre („a tăia”), fie direct (Pușcariu 420; Pușcariu, Lat. ti, 43; Philippide, II, 639; REW 2419; DAR; Pușcariu, Lr., 264) fie prin intermediul albaneză kurtseń (Cihac, II, 716; Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Densusianu, Hlr., 352; Philippide, Principii, 140). Alternativ cuvânt autohton sau din latină *cruciāre, *curatiāre.
Definiții
- (v.tranz.) a ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă.
- a trata (pe cineva) cu înțelegere.
- a păzi, a feri.
- a folosi, a consuma un obiect cu prevedere.
- (înv.) a se codi, a ezita.
Exemple
- Îl cruță cât putea de griji.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cruța | cruțau |
Sinonime: 1: absolvi; ierta, 2: menaja, (înv. fig.) înconjura, 3: proteja, feri, 4: economisi, 5: codi, ezita, pregeta, șovăi