← înapoi la căutare

copil

/koˈpil/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Etimologia acestui cuvânt este incertă, se spune că este de origine autohtonă, înrudit cu proto-slavonă *kopylъ.

Definiții

  1. băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență).
  2. tânăr, adolescent.
  3. fiu, fiică.
  4. (fig.) om naiv, fără experiență.
  5. lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod.
  6. cui special fixat în stâlpul ușii sau al porții, pe care se îmbracă țâțâna.

Exemple

  • În curte se jucau mulți copii.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcopilcopii
genitiv-dativcopiluluicopiilor
vocativcopilulecopiilor
articulatcopilulcopiii

Sinonime: 1: (înv. și pop.) făt, prunc, (în limbajul părinților) pui, (fam.) puradel, zgâmboi, (peior.) plod

copilul

/koˈpi.lul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din copil.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru copil.

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică