cireșe
/ʧiˈre.ʃe/Etimologie
Din cireașă.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru cireașă.
cireașă
/ʧi're̯a.ʃə/Etimologie
Din latină ceresia.
Definiții
- fructul cireșului, mic, sferic, cărnos, de culoare roșie sau galbenă, cu gust dulce sau amărui.
Exemple
- Cireșele se coc vara.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cireașă | cireșe |
| genitiv-dativ | cireșei | cireșelor |
| vocativ | cireașo | cireșelor |
| articulat | cireașa | cireșele |
Proverbe & zicători
- „Nu mânca eu domnii cireșe din un blid, căci îți aruncă sâmburi în ochi.”Bani și avereÎnțelepciune și prostie
- „Cu cei mari nu mânca cireșe, nici nu te trage în degete.”Înțelepciune și prostieVorbă și tăcere
- „Toți cu cireșe, el cu muceașe”Noroc și soartă
- „Departe de ca mari, când cireșe mănâncă, ca toți”Mâncare și băutură
- „Vulpea nu mănâncă cireșe.”Animale
- „Nu mânca cu domnii cireșe din un blid”Mâncare și băutură
- „Cu cei mari nu mânca cireșe, nici nu te”Mâncare și băutură
- „Era să o pățești ca Bămbălău la cireșe”Noroc și soartă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică