certa
/ʧerˈta/Etimologie
Din latină certāre („a certa”).
Definiții
- (v.refl. recipr.) a se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere.
- a rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra.
- (v.tranz.) a mustra, a dojeni.
- (v.tranz.) (înv.) a pedepsi.
Exemple
- S-a certat cu toți prietenii.
- L-a certat cu asprime.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | certa | certau |
Sinonime: 1: se gâlcevi, se ciorovăi, se ciondăni, 2: se învrăjbi, se supăra, (pop.) se bălăbăni, se gâlcevi, se sfădi, (înv. și reg.) se pricinui, (reg.) se cârti, (se) pricini, (Mold.) se cârcoti, (prin Olt.) se rohoti, (înv.) se pârî, se prici, se prigoni, (fam. fig.) se strica, 3: admonesta, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra, (livr.) apostrofa, (pop. și fam.) beșteli, muștrului, ocărî, probozi, (pop.) sfădi, sudui, (înv. și reg.) înfrunta, oropsi, stropoli, toi, (reg.) cârti, tolocăni, (prin Mold.) (-i) bănui, (Olt.) docăni, (prin Mold.) mogorogi, (Mold. și Bucov.) moronci, (Bucov.) puțui, (Mold.) șmotri, (Olt. și Ban.) vrevi, (înv.) preobrăzi, prihăni, probăzui, prociti, (fam. fig.) săpuni, scutura, 4: pedepsi
Antonime: a certa: lăuda, a se certa: se împăca