cartea

Etimologie

Din carte.

Definiții

1. forma de singular articulat pentru carte.

Etimologie

Din latină charta („hârtie, scrisoare”).

Definiții

1. scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum.
2. diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții mari.
3. (fig.) bagaj de cunoștințe pe care le posedă cineva.
4. registru.
5. (urmat de determinări introduse prin prep. „de”) document oficial, cu date personale care confirmă drepturile unei persoane.
6. bucată de carton de dimensiuni mici, care conține diferite însemnări și servește la anumite scopuri.
7. fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferențiate după culorile, semnele și figurile imprimate pe ele și întrebuințate la anumite jocuri de noroc.
8. (înv. și pop.) comunicare în scris trimisă cuiva.
9. (înv.) ordin scris, emis de o autoritate.
10. (înv.) act scris, document.
11. forma de plural nearticulat pentru cartă.

Exemple

• Citesc o carte și-mi place atât de mult încât aș vrea să nu se mai termine.
• O carte groasă.
• A ști carte.
• Ai carte, ai parte.
• Carte de membru.
• Carte de joc.

Declinare

Sinonime: 1: lucrare, operă, scriere, tipăritură, tom, volum, (livr.) op, 3: învățătură, știință, cultură, 4: registru, 1: scrisoare, răvaș, epistolă, epistolie, 2: catastif, condică, hotărâre, 3: act, document

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Definiții

1. (v.intranz.) (pop.) a-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu).

Declinare