capacul
/kaˈpa.kul/Etimologie
Din capac.
Definiții
- forma de singular articulat pentru capac.
capac
/kaˈpak/Etimologie
Din turcă kapak.
Definiții
- acoperitoare care se așază deasupra deschizăturii unui vas, a unei cutii, a unui cufăr etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | capac | capace |
| genitiv-dativ | capacului | capacelor |
| vocativ | capacule | capacelor |
| articulat | capacul | capacele |
Proverbe & zicători
- „Și-a găsit tingirea capacul.”FamilieDragoste și iubire
- „Cum e tingirea și capacul.”FamiliePrietenie și dușmănie
- „Și-a găsit dracul capacul.”Noroc și soartăFamilie
- „Capacul după oală.”Familie
- „Și-a găsit capacul.”FamilieDragoste și iubire
- „Și-a găsit hârbul capacul, tigva dopul și lelea bărbatul.”Familie
- „Capacul după olă”
- „A găsi capacul”
- „Și-a găsit hârbul capacul, tigva dopul și lelea”FamilieFemeie și bărbat
- „Și-a găsit tingirea capacul”Familie
- „După tingire și capacul”Familie
- „Și-a găsit dracul capacul”Înțelepciune și prostie
- „A pune capacul”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică