câini
/ˈkɨjnʲ/Etimologie
Din câine.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru câine.
Din câine.
Confer căina.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | căinea | căineau |
Din latină canis. Înrudit cu catalană ca, franceză chien, italiană cane, portugheză cão și spaniolă can.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | câine | câini |
| genitiv-dativ | câinelui | câinilor |
| vocativ | câine | câinilor |
| articulat | câinele | câinii |
Sinonime: 1: (zool.) (rar) lătrător
Din slavă (veche) kajanŭ (participiu lui kajati sen). Confer Iordan, BF, VI, 150 și 175, unde îl consideră de origine expresivă. După Gamillscheg, Rom. Germ., II, 251, din gepidă qainôn.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | căina | căinau |
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică