← înapoi la căutare

burete

/bu're.te/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină *bōlĕtis sau refăcut din bureți (pluralul lui *buret(u) < latină bōlĕtus). Confer greacă βωλίτης (volítis).

Definiții

(bot.) nume generic dat unor ciuperci; spongie.
(spec.) scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc.

Exemple

Burete de șters tabla.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	burete	bureți
genitiv-dativ	buretelui	bureților
vocativ	burete	bureților
articulat	buretele	bureții

Sinonime: 1: (bot.) spongie, 2: (prin Ban.) spumă, (Transilv. și Ban.) șponghie

Proverbe & zicători

„Cu burete nu poți bate un cui în perete.”Muncă și lene
„A tăia dracului bureți.”
„A trece cu buretele peste.”Minciună și înșelăciune
„Doar n-am mâncat bureți.”Mâncare și băutură
„A toca cuiva gura bureți (la bureți)”Vorbă și tăcere
„A dormi să facă bureți la cur”Sănătate și boală
„Nu poți să pați cu buretele”
„A bate cu buretele”
„A trece (trage, șterge) cu buretele peste ceva”Minciună și înșelăciune
„Bea (suge) ca un burete”Mâncare și băutură
„El stoarce ca pe un burete”Bani și avere
„Doar n-am mâncat bureți”
„Parcă ai mâncat bureți”
„Deschide-te poftă, să-ți dai bureți să”Mâncare și băutură
„A tăia dracului bureți”Muncă și lene

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică