bucătărie
/bu.kə.tə'ri.e/Etimologie
Din bucătar + sufixul -ie.
Definiții
- cameră (sau clădire) în care se gătește mâncarea; p. ext. totalitatea obiectelor, a mijloacelor care servesc la gătirea mâncării.
- (fig.) (fam.) totalitatea accesoriilor sau acțiunilor care servesc la susținerea unei demonstrații, la efectuarea unei lucrări după ce s-a stabilit ideea de bază.
- faptul de a pregăti mâncare; mod specific de a prepara mâncarea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bucătărie | bucătării |
| genitiv-dativ | bucătăriei | bucătăriilor |
| articulat | bucătăria | bucătăriile |
Sinonime: 1: (reg.) cuhnie, cuină, sobă, (înv.) magherniță, magopeție, (înv. prin Transilv. și Bucov.) cuină