bubă

Etimologie

Creație expresivă, confer latină *buba, de unde franceză bube, spaniolă bu(b)a, portugheză bouba și pe de altă parte, greacă βουβών (boubón) (Diez, Gramm., I, 91), de unde greacă μπούμπα (boúba „larvă”), albaneză bubë (Cihac, II, 640); confer și bulgară, sârbă buba („vierme de mătase”), ruteană buba („umflătură”). Nu pare posibilă derivare directă din latină, propusă de Koerting 1609, confer Densusianu, Hlr., 365; nu este sigură nici derivare din slavă propusă de DAR, datorită diferențelor semantice. Este mai probabil să fie vorba de creații spontane, care coincid în multe limbi în același timp, confer franceză bobo.

Definiții

1. nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele.
2. rană.
3. (fig.) (fam.) punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme.
4. defect, defecțiune (a unui sistem tehnic).

Declinare

Sinonime: 2: (med.) rană