brânci
/brɨn'ʧi/Etimologie
Confer brâncă.
Definiții
- formă alternativă pentru brâncă.
Confer brâncă.
Din brâncă.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | brâncea | brânceau |
Etimologie incertă. Poate din greacă βράγχος (vránchos „anghină”).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | brâncă | brânci |
| genitiv-dativ | brâncii | brâncilor |
| vocativ | brâncă | brâncilor |
| articulat | brânca | brâncile |
Sinonime: 2: (med.) erizipel, 3: (bot.) (rar) salicornie, (reg.) brâncariță, buberic, căpriță, gușterariță, gușteriță, sărigea, soloneț, cornul-salcei, iarba-porcului, iarbă grasă, iarbă-sărată, mătură-roșie, sărătură-roșie, 1: (anat.) mână, 2: ghiont, împunsătură, 3: (zool.) labă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică