brâncă

Etimologie

Etimologie incertă. Poate din greacă βράγχος (vránchos „anghină”).

Definiții

1. (med.vet.) boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare și apariția unor pete violacee.
2. (med.) (pop.) erizipel.
3. (bot.) (Salicornia herbacea) plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în medicina veterinară.
4. (bot.) (Stereum hirsutum) ciupercă cu pălăria întinsă și răsfrântă, prevăzută cu peri aspri.
5. (reg., în limba literară numai în loc. și expr.) mână.
6. (pop.; în forma brânci) împunsătură, ghiont, izbitură.
7. (reg.) partea de jos a picioarelor animalelor; labă.

Declinare

Sinonime: 2: (med.) erizipel, 3: (bot.) (rar) salicornie, (reg.) brâncariță, buberic, căpriță, gușterariță, gușteriță, sărigea, soloneț, cornul-salcei, iarba-porcului, iarbă grasă, iarbă-sărată, mătură-roșie, sărătură-roșie, 1: (anat.) mână, 2: ghiont, împunsătură, 3: (zool.) labă

Etimologie

Din brâncă.

Definiții

1. (v.tranz. refl. recipr.) (reg.) a (se) îmbrânci.

Declinare

Etimologie

Confer brâncă.

Definiții

1. formă alternativă pentru brâncă.