bold
/bold/Etimologie
Din slavă (veche) bodlı „ghimpe”.
Definiții
- (reg.) ac cu măciulie, ac cu gămălie.
- vârf ascuțit.
- cui de metal cu măciulie ornamentală.
- băț ascuțit cu care se îndeamnă vitele.
- împunsătură, înțepătură (dată cu acest băț).
- (înv.) imbold.
- (reg.) element de construcție în arhitectura populară, în formă de stâlp sculptat, cu vârf ascuțit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | bold | bolduri |
| genitiv-dativ | boldului | boldurilor |
| vocativ | boldule | boldurilor |
| articulat | boldul | boldurile |