băiată
/bəˈja.tə/Etimologie
Din băiat.
Definiții
- (reg.) fată; fetiță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | băiată | băiete |
| genitiv-dativ | băietei | băietelor |
| vocativ | băiată | băietelor |
| articulat | băiata | băietele |
Proverbe & zicători
- „Să te mai cam duci, băiete”Timp
- „Dă-ți, băiete, pintenii și-ți bate iapa cu călcâiul”Animale
- „Măi băiete, băiețele”Familie
- „Cu minciuni nu se învârtesc, băiete! prinde”Minciună și înșelăciune
- „Scrie, băiete, numai atât / Cât s-a ales de tine.”Muncă și leneVorbă și tăcere — Testament (adresare către urmași)
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică