ascuți
/as.ku'ʦi/Etimologie
Din latină *excōtῑre, de la cōs, cotem (Pușcariu 140; REW 2275; confer Densusianu, Rom., XXXIII, 274), Confer cuțit, cute. Este posibil ca în evoluția lui să fi survenit o încrucișare cu latină acutiāre (> italiană aguzzare, v. provensală, v. portugheză agusar, franceză aiguiser, catalană aguar, spaniolă aguzar, confer REW 134), cum presupune DAR, cu toate că semantismul se explică suficient prin prima ipoteză; confer sensurile „a face mai tăios” și „a face vârf”, reunite și în spaniolă aguzar, afilar. Candrea-Dens., 99, și Candrea presupun un latină *exacūtῑre, plecând de la exacūtus.
Definiții
- (v.tranz.) a face mai tăioasă lama unei arme sau a unei unelte de tăiat.
- a face unui obiect vârf (înțepător).
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) face mai ager, mai pătrunzător.
- a (se) intensifica, a (se) înteți.
Exemple
- Ascut cuțitul.
- Ascute un creion.
- Ascuțisem un bețișor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | ascuțea | ascuțeau |
Sinonime: 1: (Mold. și Transilv.) toci, 2: trage, 3: pițigăia, 4: agrava, amplifica, crește, intensifica, înteți, mări
Antonime: a ascuți: tunchi, a (se) ascuți: (se) toci, (se) tâmpi, (se) tunchi