adus
/aˈdus/Etimologie
Din verbul a aduce.
Definiții
- aplecat, încovoiat.
Sinonime: aplecat, cocoșat, curbat, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat
Antonime: drept
adus
/aˈdus/Etimologie
Din aduce.
Definiții
- forma de participiu trecut pentru aduce.
aduce
/a'du.ʧe/Etimologie
Din latină adducere.
Definiții
- (v.tranz.) a lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda).
- (v.tranz.) a apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său.
- (v.tranz.) a produce, a procura, a pricinui, a cauza.
- (v.tranz.) a face să ajungă într-o anumită situație, stare.
- (v.intranz.) a semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva.
Exemple
- Am adus și struguri și portocale.
- Profesorul le-a spus să aducă mâinile pe lângă corp.
- Muzica aduce mari bucurii.
- Emoția l-a adus într-o stare de neliniște profundă.
- Prietenul ei aduce cu Robert Redford.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | aducea | aduceau |
Sinonime: verb tranzitiv: cauza, pricinui, produce, provoca, realiza, verb intranzitiv: semăna
Antonime: duce
Proverbe & zicători
- „Bou dus, bou adus.”Înțelepciune și prostieTimp
- „Bou l-am dus, boi l-am adus”
- „I-a adus pielea pe băț”Bani și avere
- „Dumnezeu dă, dar nu dă adus acasă”Noroc și soartăMuncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică