acru

/'a.kru/

substantiv?gen masculin

Etimologie

(Substantivul) Din franceză acre. (Adjectivul) Din latină acrus.

unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2).

/'a.kru/

adjectiv?

care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii etc.
(fig.) morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit.

Sinonime: acrit

Antonime: dulce

„A-i veni acru de cineva.”Minciună și înșelăciune Prietenie și dușmănie
„Vulpea când n-ajunge la struguri, zice că sunt acri.”Minciună și înșelăciune Mâncare și băutură
„Tranca-flenca mere acre (acri)”Vorbă și tăcere
„Vulpea când nu ajunge la struguri, zice că sunt acri.”Animale Minciună și înșelăciune
„A se uita cam acru la cineva.”Vorbă și tăcere
„Acru, de la nașu, povestea țiganului”Vorbă și tăcere
„Acru țiganului întoarce căciula”Înțelepciune și prostie
„Îmi place acru, dar foarte acru”Mâncare și băutură
„De roșu, roșu! de acru, acru! de Ploiești, Ploiești”Vorbă și tăcere
„A-i veni acru de cineva”Dragoste și iubire
„Lapte acru în călimar”Mâncare și băutură
„Lapte acru în călămări”Mâncare și băutură
„De roșu, roșu! de acru, acru! de Ploești”Vorbă și tăcere
„Acru, popo!”Vorbă și tăcere
„A se uita cam acru la cineva”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică