învățătură

/ɨn.və.ʦə'tu.rə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a învăța + sufixul -ătură.

sistem de îndrumări teoretice și practice într-un anumit domeniu de activitate; doctrină; principiu teoretic sau practic; precept.
cunoștințe, cultură; erudiție, înțelepciune.
pregătire, studiu, școală; ucenicie.
precept la care se ajunge prin experiență practică sau pregătire teoretică; învățământ, povață, sfat.

„La mâncare lup și la învățătură butuc.”Mâncare și băutură Înțelepciune și prostie
„Banii nu aduc învățătura, dar învățătura aduce banii.”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Unde e învățătură multă, e și nebunie multă.”Înțelepciune și prostie
„La un sac de învățătură trebuie un car de minte.”Înțelepciune și prostie
„Învățătura nu se cumpără pe bani.”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Rădăcinile învățăturii sunt amare, dar fructele dulci.”Înțelepciune și prostie Muncă și lene
„Omului cu învățătură îi curge miere din gură.”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„Nu e omul niciodată bătrân, când e vorba de învățătură.”Înțelepciune și prostie Timp
„Învățătura dată rău se sparge în capul tău.”Înțelepciune și prostie
„La un sac de învățătură trebuie un sac de minte.”Înțelepciune și prostie
„Patimile nebunilor sunt învățătura înțelepților.”Înțelepciune și prostie
„Vorbele plăcute înmulțesc învățătura.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„La mâncare lup și la învățătură butuc”Mâncare și băutură Muncă și lene
„Banii nu aduc învățătura, dar învățătura”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Unde e învățătură multă e și nebunie”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică