întuneca
/ɨn.tu.neˈka/Etimologie
Probabil latină in-tunicare („a acoperi cu o tunică”).
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) face întunecos, obscur; a (se) lipsi de lumină.
- (v.refl. impers.) a se însera, a se înnopta, a se înnegura.
- (v.refl.) (despre corpuri cerești; la pers. 3) a-și pierde strălucirea, a suferi o eclipsă.
- (v.tranz.) (fig.) a eclipsa, a umbri; a face să nu se mai vadă (bine).
- (v.refl.) (fig.) a-și micșora sau a-și pierde capacitatea de a gândi.
- (v.refl.) (fig.) a se posomorî; a se întrista.
- (v.refl.) a se închide la culoare.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru întuneca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | întuneca | întunecau |