întristare

/ɨn.trisˈta.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a (se) întrista.

„Totdeauna desfătarea Are soră întristarea.”Noroc și soartă
„Cuvântul mângâios la întristare este ca numele doftor”Vorbă și tăcere Sănătate și boală
„După bucurie vine întristare”Timp Noroc și soartă
„După întristare vine bucurie”Timp
„La orice întâmplare, să nu te supui la nici o întristare”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă
„Nici o tămăduire mai lesne la întristare ca uitarea. Ține”Înțelepciune și prostie
„Bucuria cu întristarea, surori nedespărțite, căci una după alta vin”Noroc și soartă
„Întristarea la inimă ca pomul lăcrămează pentru rodul ce-a”Natură
„Bucuria cu întristarea, surori nedespărțite”Noroc și soartă
„După întristare vine bucurie.”Noroc și soartă

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică