← înapoi la căutare

înțelepciune

/ɨn.ʦe.lepˈʧju.ne/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină intellectio, intellectionis.

Definiții

  1. capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor.
  2. cumpătare, prudență, moderație determinată de experiență; spirit de prevedere.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativînțelepciune
genitiv-dativînțelepciunii
vocativînțelepciune
articulatînțelepciunea

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică