împrumuta

/ɨm.pru.mu'ta/

verb?

Etimologie

Din latină *impromutare < impromutuāre sau din împrumut.

(v.tranz. și refl.) a da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit.
a adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita.

Caz	Singular	Plural
verb	împrumuta	împrumutau

Sinonime: 1: da, îndatora, (înv. și reg.) prumuta, (înv.) (se) aprumuta, scumpăra, 2: lua, importa

/ɨm.pru'mut/

substantiv?gen neutru

Din latină in promutuum.

„Veșmintele luate împrumut nu țin de cald.”Bani și avere Prietenie și dușmănie
„Cine dă împrumut își face dușmani.”Bani și avere Prietenie și dușmănie
„Împrumutul se dă cu vârf și îndesat.”Bani și avere
„Când se împrumută îi fată vaca, și când întoarce împrumutul îi moare vițelul.”Bani și avere Noroc și soartă
„Orice faci e împrumut, și ce-i rău și ce-i plăcut.”Muncă și lene Noroc și soartă
„Veșmintele luate împrumut nu țin de cald”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Mălai dulce împrumut se dă”Bani și avere
„Cine dă împrumut își face dușmani”Bani și avere Prietenie și dușmănie
„Nu da împrumut că-ți faci dușmani”Bani și avere Prietenie și dușmănie
„Împrumutul se dă cu vârf și îndesat”Bani și avere
„Împrumutul nu trăiește”Bani și avere
„Ce dai e împrumut”Bani și avere
„Orice faci e împrumut”Bani și avere Timp
„Împrumutul împrumut așteaptă”Bani și avere
„Ce dai, dai cu împrumut”Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică