împăra
/ɨm.pəˈra/Etimologie
Din latină impālāre, din impālō < pālus („par”). Confer aromână mpar, mpãrari, italiană impalare, catalană empalar, portugheză empalar și spaniolă empalar.
Definiții
- (v.tranz.) (înv.) a pune în țeapă.
- a aduce ceva la cunoștința tuturor printr-un semn înfipt în vârful unui proțap.
- (reg.) a înfige pari sau haraci la vie; a hărăci, a părui (o vie).
- (reg.) a împunge cu un ac gros.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru împăra.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | împăra | împărau |
Sinonime: 3: (viticul.) hărăci, părui