Definiția cuvântului „împăra”
împăra — verb
- (v.tranz.) (înv.) a pune în țeapă.
- a aduce ceva la cunoștința tuturor printr-un semn înfipt în vârful unui proțap.
- (reg.) a înfige pari sau haraci la vie; a hărăci, a părui (o vie).
- (reg.) a împunge cu un ac gros.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru împăra.
împăra — verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru împăra.