îmblânzi

/ɨm.blɨn'zi/

verb?

Etimologie

Din în + blând.

(v.tranz.) a deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici.
(v.tranz. și refl.) a face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli.
(v.refl. fig.) (despre furtună, vânt etc.) a scădea în intensitate; a se domoli.

Caz	Singular	Plural
verb	îmblânzea	îmblânzeau

Sinonime: 1: domestici, 2: calma, domoli, liniști, alina, atenua, 3: domoli, diminua, micșora, modera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera

„Pe omul rău umbli să-l îmblânzești și mai rău îl îndrăcești.”Înțelepciune și prostie
„Iarna se îmblânzesc perele acre.”Natură Timp
„Vorba blândă toată pornirea îmblânzește, iar cea”Vorbă și tăcere
„Am eu meșteșug să îmblânzesc și pe dracul”Înțelepciune și prostie
„Tu umbli să-l îmblânzești”
„Pe omul rău umbli să-l îmblânzești”Înțelepciune și prostie
„Pe un Domn lesne îl îndupleci și îl îmblânzești, cu un cuvânt”Vorbă și tăcere
„Iarna se îmblânzesc perele acre”Timp Natură
„Femeia blândă îmblânzește și pe cel mai aspru bărbat.”Femeie și bărbat Familie — Blândețea femeii potolește și firea cea mai aprigă.

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică