Etimologie

Din latină *imbibitare (< bibitus, „beat”).

Definiții

1. (v.refl. și tranz.) (fact.) a ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui.
2. (v.tranz. p. anal.) (despre mirosuri puternice) a produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți.
3. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura.
4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru îmbăta.

Exemple

• S-a cam îmbătat cu rachiu.
• M-am îmbătat de bucurie.

Declinare

Sinonime: 1: (se) ameți, (se) chercheli, (se) turmenta, (livr.) (se) griza, (pop.) (se) turlăci, (prin Transilv.) (se) amnări, (Mold.) (se) chefălui, (Transilv. și Ban.) (se) șumeni, (fam.) (se) abțigui, (se) învinoșa, (se) matosi, (fam. fig.) (se) afuma, (se) aghesmui, (se) căli, (se) ciupi, (se) cârpi, (se) magnetiza, (se) pili, (se) sfinți, (se) tămâia, (se) trăsni, (se) turti, (rar fig.) (se) târnosi, (se) turci, (reg., fig.) (se) flecui, (se) oțeli, (arg.) (se) mahi, (se) matoli

Antonime: (se) dezbăta, (se) trezi

Etimologie

Din îmbăta.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru îmbăta.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru îmbăta.
3. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru îmbăta.

Etimologie

Din îmbăta.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru îmbăta.