învechi

/ɨn.ve'ki/

verb?

Etimologie

Din în + vechi.

(v.refl.) a deveni vechi; a se uza, a se degrada.
(v.refl.) a deveni inactual, anacronic; a nu se mai folosi.
(v.refl.) (despre vin) a se îmbunătăți cu trecerea timpului suferind un proces de maturizare, în urma căruia capătă buchet și însușiri gustative deosebite.

Caz	Singular	Plural
verb	învechea	învecheau

„Prietenul vechi este ca vinul care, pe cât se învechește, p-atât mai cu gust se bea.”Prietenie și dușmănie Mâncare și băutură
„Obiceiul învechit este deprindere cu ne”Înțelepciune și prostie
„Îi învechit în zile rele”Timp Noroc și soartă

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică