însoți

Etimologie

Din în + soț.

Definiții

1. (v.tranz.) a merge împreună, a întovărăși, a petrece pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc.; a acompania.
2. rara acompania pe cineva la un instrument.
3. (v.refl. recipr.) (pop.) a se întovărăși, a se asocia cu cineva.
4. (v.tranz.) a adăuga ceva (spre completare sau lămurire).
5. (v.refl. recipr.) (pop.) a se căsători.
6. a se împerechea.

Exemple

• L-a însoțit până la poartă.
• Te însoțesc oriunde vei pleca.
• Însoțesc vorbele cu gesturi energice.

Declinare

Sinonime: 1: acompania, conduce, duce, escorta, întovărăși, petrece, (reg.) întroloca, urma, 3: asocia, 5: căsători, 6: împerechea, împreuna, încrucișa, lega, uni