încinge

Etimologie

Din latină incendere.

Definiții

1. (v.refl.) (despre foc) a arde cu flacără mare, a se aprinde bine.
2. (v.refl. tranz.) a (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare.
3. (v.tranz.) (fig.) (despre un sentiment, o pasiune) a cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui.
4. (v.refl.) (fig.) a se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra.
5. (v.refl. tranz.) (fig.) (despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) a (se) înteți.
6. (v.refl.) (despre fân, cereale, făină etc.) a începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde.
7. (v.tranz. și refl.) a (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc.
8. (v.tranz. și refl.) a (-și) prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea).
9. (v.tranz.) (fig.) a înconjura (din toate părțile), a împresura.
10. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru încinge.
11. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru încinge.

Exemple

• El încinge focul.

Declinare

Etimologie

Din verbul a încinge („a arde, a se aprinde”).

Definiții

1. faptul de a (se) încinge.

Declinare

Etimologie

Din verbul a încinge („a înfășura mijlocul”).

Definiții

1. (despre foc) care arde cu flăcări mari, bine aprins.
2. înfierbântat, încălzit foarte tare (de foc, de soare etc.).
3. (fig.) aprins, înflăcărat, întețit.
4. (despre fân, cereale, făină etc.) care a început să fermenteze, stricat, alterat; aprins, fermentat.
5. (despre oameni sau despre corpul lor) cu mijlocul cuprins într-o cingătoare.
6. (despre cingătoare, brâu etc.) înfășurat în jurul corpului.
7. (despre arme) prins, atârnat de cingătoare; (despre oameni) cu arma prinsă la cingătoare.

Etimologie

Din încinge.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru încinge.