vânătoare
/vɨ.nə'to̯a.re/Etimologie
Din latină venatoria.
Definiții
- acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat.
- (fig.) urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | vânătoare | vânători |
| genitiv-dativ | vânătorii | vânătorilor |
| vocativ | vânătoare | vânătorilor |
| articulat | vânătoarea | vânătorile |