vorbit

Etimologie

Din a vorbi.

Definiții

1. vorbire.

Declinare

Etimologie

Din a vorbi.

Definiții

1. care este exprimat prin cuvinte, rostit, exprimat, spus; (p.ext.) expus oral.

Etimologie

Din vorbă.

Definiții

1. (v.intranz.) a avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi.
2. (v.tranz.) a rosti cuvinte.
3. a se adresa cuiva.
4. a se exprima într-o anumită limbă.
5. a-și spune cuvântul, a-și exprima voința.
6. (fig.) a face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma.
7. (fig.) a pleda în favoarea cuiva.
8. (v.intranz.) a sta de vorbă; a discuta; a comenta.
9. (v.refl.recipr. și intranz.) a se sfătui, a se învoi, a se înțelege.
10. (v.intranz.) a face o expunere; a ține un discurs.

Exemple

• N-a vorbit un cuvânt.
• Vorbești numai prostii.
• Îi vorbesc și nu-mi răspunde.
• I-am vorbit ieri.
• Vorbește englezește.
• O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens.
• Au vorbit despre toate.
• S-au întâlnit și s-au vorbit.

Declinare

Sinonime: 1: articula, grăi, pronunța, rosti, scoate, spune, zice, (prin Mold.) blești, 2: rosti, spune, zice, (pop.) cuvânta, glăsui, grăi, (înv.) glăsi, (depr.) debita, 3: adresa, 4: exprima, 5: spune, 6: afirma, 7: pleda, 8: conversa, dialoga, discuta, (livr.) se întreține, (rar) convorbi, (pop. și fam.) sfătui, (înv. și reg.) băsădi, (reg.) povesti, (Ban.) turvini, (înv.) vorovi, 10: conferenția

Antonime: tăcea