vinovat

/vi.no'vat/

adjectiv?

Etimologie

Din slavă (veche) vinovatŭ.

(despre oameni) care are o vină, care a săvârșit o greșeală, o faptă pedepsită de lege, o abatere de la datorie sau de la morală; culpabil; pasibil de o pedeapsă.
(despre faptele, comportările etc. oamenilor) care este în afară de lege sau de bunele moravuri, care nu poate fi îngăduit, permis; nepermis.

„Nu-i vinovat câinele; el intră unde vede ușa deschisă”Animale Înțelepciune și prostie
„Vinovat de moarte, dar vrednic de milă”Moarte
„Săracul de vinovat”Bani și avere
„Nu-i vinovat cine mănâncă șapte pite”Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică