viclean

/viˈkle̯an/

adjectiv?

Etimologie

Din maghiară hitlen.

(adesea substantivat) care se poartă, vorbește fără sinceritate, ascunzându-și adevăratele intenții (reprobabile); (cu sens atenuat) șiret, șmecher, isteț.
(pop.) rău, crud, neîndurător, hain.
(înv.) care își calcă credința sau cuvântul.
rarcare nu crede în învățăturile religiei creștine.

Sinonime: 1: fățarnic, insidios, ipocrit, perfid; abil, șiret, șmecher, (pop.) mehenghi, 2: rău, hain, 3: ipocrit, 4: necredincios, păgân

Antonime: franc, curat, nepărtinit

/viˈkle̯an/

substantiv?gen masculin

Sinonime: diavol, drac

„Cine necredincios este în vorbă viclean este și în lucru.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Deștept ca oaia și viclean ca măgarul.”Animale Înțelepciune și prostie
„Vicleanul făgăduiește, nebunul trage nădejde.”Minciună și înșelăciune Înțelepciune și prostie
„Vulpea e vicleana, dar mai viclean e cel ce o prinde.”Animale Minciună și înșelăciune
„Omul viclean se îmbracă când în piele de oaie, când în piele de vulpe.”Minciună și înșelăciune Animale
„Cuvântul la cel viclean ca undița la pescar”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„Cine necredincios este în vorbă, viclean este și în lucru”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„A vicleanului pungă pare că îngreacă cama”Bani și avere Minciună și înșelăciune
„Litenul e om viclean”Înțelepciune și prostie
„Vicleanul făgăduiește, nebunul trage nădejde”Minciună și înșelăciune
„Vulpea e vicleană, dar mai viclean e cel”Animale
„Omul viclean se îmbracă când în piele”Minciună și înșelăciune
„E viclean ca vulpea”Animale
„E viclean ca Gheorghe”Înțelepciune și prostie
„Viclean ca măgarul”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică