veșteji

/veʃteˈʒi/

verb?

Etimologie

Din veșted.

(v.refl. și tranz.) a deveni sau a face să devină veșted; a (se) ofili.
(v.refl. și intranz.) (fig.) (despre oameni) a-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece.
(v.tranz.) (fig.) a stigmatiza, a dezaproba, a înfiera.
a păta, a dezonora.

Caz	Singular	Plural
verb	veștejea	veștejeau

Sinonime: 1: ofili, fana, 2: îmbătrâni, trece, 3: blama, condamna, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza, 4: dezonora

/ves.te'ʒi/

verb?

Confer veșteji.

Caz	Singular	Plural
verb	vestejea	vestejeau

„Cât de frumos și de măreț crinul în grădină crește, dar cum cade jos îndată se vestejește.”Natură Moarte
„Frumusețea veștejește, dar înțelepciunea crește.”Înțelepciune și prostie Timp
„Albina cea bună nu se pune pe o floare veștejită.”Femeie și bărbat Dragoste și iubire
„Floarea până a nu se veșteji s-o aduci la nas ca să”Timp Natură
„Frumusețea vestejește”Timp
„Orice floare a înflorit curând s-a și veștejit”Natură Timp
„Fericirea adevărată, cu cât se veștejește, cu atât”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică